Mi s-o intors mandra de mult de prin delegatii, insa acest aspect nu a ridicat aproape deloc calitatea gastronomica a meselor cotidiene. Asa ca am ramas sa ma descurc tot cu propriile doua maini atunci cand simteam nevoia unei mese mai copioase. Si uite asa m-am trezit intr-o seara, proaspat intors de de la birou, ca ma fugareste o foame imensa si n-aveam nimic prin frigider cu care sa o potolesc.Intr-o astfel de situatie nu aveam decat doua solutii. Ori chem de urgenta prin telefon o pizza sau o portie de mancare chinezeasca, ori pun mana si mesteresc eu ceva in oalele cele. Cum prima varianta insemna cel putin inca 40-50 de minute de agonie flamanda, mi-am spus eu ca or mai fi pe lumea asta oameni disperati care sa fi inventat retete la minut. Si-am bantuit iarasi netul, sar’mana domn’ Google, si am dat peste o reteta usurica (broccoli in manta de sunca), preparabila in aproximativ 30 de minute.

Nu stiu de ce, dar prima data cand am citit reteta am ramas convins ca se cer niste felii de sunca de pui. Dara fiindca eu sunt prieten bun cu alta pasare, pe nume porcul, am decis sa pariez ca va functiona precis si cu sunca de porc. Asa ca am scos din frigider toate ingredientele si m-am pus pe gatit.

Untul s-a topit rapid, insa broccoli s-a gandit sa-mi dea ceva de furca. Desi reteta spune ca poti folosi cu incredere nefiarta broccoli congelat, eu va sfatuiesc sa le treceti totusi cateva minute prin caznele fierturii. Va scutesc de cateva minute bune de asteptare (la starea mea, asta ar fi insemnat o eternitate). Am luat cate doua floricele, le-am rulat frumos in sunca de porc si mi le-am aranjat estetic in oala.

Acum a urmat capitolul cel mai interesant. Sosul Bechamel. Nu atat prin prepararea lui, care a durat cam 5 minute, cat prin faptul ca, asa cum am mai spus-o pe aicea, unii “retetisti” isi inchipuie ca toti cititorii lor sunt enciclopedii culinare ambulante. Si da-i si cauta acum sa afli cum se prepara acest aluziv sos Bechamel. Ok, exagerez, i-am gasit reteta repede, chiar pe acelasi site. Sa fi vazut fata consoartei cand l-a degustat, credea ca e doar cascaval topit.

Deci, revenind, am topit untul, am decorat oala cu rulorui de sunca pline cu broccoli, am turnat peste ele o papara de oua cu sare si piper, si am asezonat totul cu sos Bechamel. La final m-am apucat si am ras deasupra vreun kilogram de branza Gouda, ca deh, cascavalul lipsea din dotare. Apoi s-a bagat totul la cuptor. Fix 20 de minute. Iar rezultatul, culmea, a fost chiar foarte comestibil. Intr-atat de comestibil incat dupa un pahar de vin rosu nevasta-mea chiar incepuse sa imi laude talentul culinar.